Sunt dat afară din propria mea piele
ca un chiriaș care nu și-a mai
plătit chiria
care face prea mult zgomot
scuipă de la balcon
aruncă coji de semințe pe scară
iar când spune bună ziua
spune bună ziua rânjind
nu e de mirare că sunt dat
afară din propria mea piele
ca un chiriaș care s-a încălzit
arzându-și rând pe rând
scaunele de lemn, rafturile de lemn,
tapetul de hârtie
sunt dat afară scurt
n-am nimic de luat cu mine
așa că ies din propria mea piele cu mâinile în buzunar
iar pe scări mă întâlnesc bineînțeles
cu viitorul chiriaș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează