Powered By Blogger

1 ian. 2021

Biblioteca - Fabulă de Tudor Arghezi











Un samsar, odinioară,

de prin Țara Rămânească,

învățat voind să pară,

nu știa nici să citească.

dar era samsar avut

și da bani cu împrumut.


Să se-apuce să învețe,

cum ar face orișicine,

chiar târziu la bătrânețe,

îi părea că-i de rușine.

Faima trebuia păstrată,

și s-ar pierde dintrodată.


Avuția-i duse vestea

peste țară și departe,

și prinsese și povestea

că era burduf de carte.

Mai putea juca un rol

dacă s-ar fi dat de gol?


Ca țăranul din zicale,

luase și el ochelari,

socotind că pe parale

ies și proștii cărturari.

Dar degeaba și i-a pus

când mai jos și când mai sus.


El credea că banii lui

pot orice și dau și minte,

că și slava orișicui

pune banul înnainte.

Și se bucura, fudul,

că strânsese dindestul.


Vorbă dulce, voce blândă,

surâzând când împrumută,

el da banii cu dobândă,

mulțumit cu suta-n sută.

Nu pe an, că nu e bună,

suta lui era pe lună.


Numai de iscălitură

se ferea ca de deochi,

răspunzând la-ncurcătură

că era beteag de ochi.

Una-i să numeri hârtii,

și-alta este să le scrii.


În oraș, văzând prin case

două-trei biblioteci,

lustruite și frumoase,

cu sculpturi și bronzuri, deci

se căia întodeauna

că nu are și el una.


Supărat, s-a chibzuit

cum s-o aibă, așadar,

și se hotărî-n sfârșit

să-și aducă un tâmplar,

și a dat de la-nceput

peste unul priceput.


Îl tocmi să-i scoată-ndată

din rindea și dălți, frumos,

o bibliotecă lată

de mahon cu abanos

și sidef, cum alta nu e,

și cu chei, să se și-ncuie.


- ,,Să mi-o faci cât un părete, -

zise, răzimat în cot, -

și, ascultă-mă băiete,

mă-nțelegi, cu cărți cu tot,

pe tipicul cunoscut,

după cum am mai văzut.


Cu cotoarele poleite

și cu titluri mari, pe piele,

cu chenare, ține minte,

jos cu literele mele -

ți-am mai spus cum mă numesc -

și cu semnu-mi boieresc.


Vreau o mobilă de lux,

cu sertare și vitrine.

Du-te le geamgiul Fuchs

și să-i spui că-i pentru mine.

Te-nțelegi din trei cuvinte:

sunt în firmă președinte.”


Cărturarul dintrodată,

mândru, fericit și demn,

le avu dintr-o bucată,

polițe și cărți de lemn.

Toată spița-i boierească

va avea ce să citească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează