I.
Să te fereşti de omul bun
el ştie toate ce se spun,
el toate cursele le vede,
se face toate a le crede.
Şi, cum nu spune niciodată
ce suferinţă i-a fost dată
și nu se plânge în zadar
de tot ce-i poţi da mai amar,
El cu acest blând chip al său,
te face zilnic tot mai rău
și peste capul vinovat
adună tot ce a iertat.
Şi, neînştiinţat, te duci,
mânat tu însuţi de năluci,
cu gândul la prostia lui
pân şi'n fundul fundului.
II
Norocul tău de omul reu:
el e trimes de Dumnezeu
pentru a te înştiinţa
de tot ce-i greu în calea ta.
Pericolul el ţi-l măreşte,
greșeala tot mai mult o creşte:
cu cât mai mult el te va bate,
cu-atât de la păcat te-abate.
Şi suferinţa ce ţi-a dat-o
prin daruri a răscumpărat-o,
căci te-a făcut să ştii mai bine
ce-ţi este gata pentru tine.
O, ce te-ai face fără ca
să vie ura-i a cerca
acele tainice comori
cu care altfel poţi să mori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează