Ne-ntoarcem neîntregi la Ipotești
în comă roșă - galbenă - albastră,
cu-ntregul trist al soartei românești
ca să ne spovedim la Dumneavoastră.
La Dumneavoastră, Domnule Mihai,
la Dumneavoastră, Eminescul Nostru,
Judecător de gânduri și de grai,
din vatră căruia ne vine rostul.
Suntem pitici și peticim curent
această zare fărădelege lumină,
ca niște tolerați pe continent
românii, astăzi altor zei se-nchină.
Ne-ntoarcem neîntregi la Dumnezeu
și ceața ne e singura salvare
să nu se vadă cât ne e de greu
și umilința cât ne e de mare.
Iertați-ne, Poet fără sfârșit
de toată ceața și de toată moina
că, totuși, mici, aici am revenit
să vă rostim, cu rugăciune, Doina.
21 octombrie 1996, Ipotești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează