Soarta omului nu e altceva decât propria lui personalitate și ea se arată din leagăn. În zadar se spune că mediul social înrâurește și cioplește ființa omenească, el nu schimbă nimic. Acela care este sortit să conducă o băcănie va rămâne cu suflet și cu pricepere de băcan, chiar dacă se va fi născut în purpură și va fi avut dascăl pe vreun Fenelon, și chiar dacă mediul social îl împinge la cârma unui regat. Dimpotrivă, un altul care a venit pe lume pe un morman de gunoi și care a trăit numai printre haimanale poate să rămână neștiutor de carte toată viața, va fi totdeauna un gânditor și un focar de lumină, dacă tainicele cuptoare ale concepțiunii l-au făurit cu comori de gândire și cu simțăminte înalte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează