Iată cel mai
rodnic pământ:
noaptea!
În țelina neagră
plugul de aur
al privighetorii.
Când ară,
ochii ei se închid
ca ochii iubitei
sub dulceața sărutului.
Dar drept
îmi trage brazda.
Cineva
la marginea nopții
ne face semn
cu spicul luminii.
Mama? Iubita?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează