Credeam, că lumile se-nchină mie,
că-s tare să dau cerului asalt,
că pot clădi gândirea-mi munte înalt,
dar Moartea zise: „E zădărnicie -
se sfarmă tot!”
Credeam, că rumeni obrajii mei,
că ochii plini de așa luciri senine,
or fermeca pe veci cu a lor lumine -
dar Moarte zise: „E-n zadar s-o cei,
se stinge tot!”
Credeam, că tot ce m-a iubit prin vremuri
se duce-ncolo ca un val de spume,
că rămânea-voi singură pe lume -
dar Moartea zise: „Ești copil că tremuri;
vor sta pe veci!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează