Ce dor mi-era de voi - coline
cu nuci plecați spre arături,
de culmi ce seamăn-a ruine
și de verdeața de păduri.
Căsuță din zăvoi... chilie
la umbra codrului de fag,
te-au înecat vița de vie
îți crește iarba până'n prag.
Fântână lângă trecătoare
cu mușchi în putrezitul jgheab
cumpăna ta scârțâitoare
s’apleacă ’ncet, ca omul slab.
Dar scârțăitul ei îmi pare
ca o poveste de demult
și ca un sunet de cântare
șterg lacrimile și-o ascult...
Ea-mi povestește de lumină
de gânduri ce tresar și fug
de ramuri frânte ce se’nclină
și mor sub înfloritul rug.
De-o iubire ne’ncăpută,
de adâncime, de-un pustiu,
și de durerea neștiută
de cei care credeau c’o știu.
De-un mire fără de mireasă,
de valuri care trec și vin
de-o strălucire ne’nțeleasă
îm lumea de plăceri și chin.
Cerdac cu flori - Ștefan Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează