Poetul Florin Mugur s-a născut la București în 7 februarie 1934, și stins la 57 de ani în 9 februarie 1991.
Fiul unui ziarist, Florin Mugur a debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte.
După ce a debutat în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor, respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.
Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), Florin Mugur a lucrat mai întâi ca profesor în două sate din județul Argeș și apoi în București, devenind apoi redactor la editura Cartea Românească, și redactor-șef adjunct al revistei Argeș.
Prieten apropiat al lui Norman Manea. A purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori, iată de ce Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.
Opere
Cântecul lui Philipp Müller (1953)
Romantism (1956), versuri
Casa cu ferestre argintii (1959), versuri
Visele de dimineață (1961), versuri
Mituri (1967), versuri
Destinele intermediare (1968), versuri
Cartea regilor (1970), versuri
Cartea prințului (1973), versuri
Piatra palidă( 1977) pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor
Portretul unui necunoscut (1980), versuri
Dansul cu cartea (1981), versuri
Vârstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu (1982)
Viața obligatorie (1983), versuri
Spectacol amânat (1985), versuri
Schițe despre fericire (1987)
Firea lucrurilor (1988), versuri
Aproape noiembrie (1972), proză
Convorbiri cu Marin Preda (1973)
Profesiunea de scriitor (1979), interviuri
Ultima vară a lui Antim (1979), roman
Postume
Scrisori la capătul zilelor" (2002)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează