Vine iarna de la munte,
peste ape face punte
și pe câmp fără hotar
parcă presură zahar.
Uite, colo, moş Vasile,
c-un cojoc de zece chile
și cu flinta la spinare
a ieşit la vânătoare.
Dintr-un codru, din tufiş,
iese-un iepure furiş
și cum scapă pe cărare…
fuge ca o arătare…
Flinta face bum! Iar moşu
stă şi-şi freacă nasu roşu,
și-nciudat luleaua-şi muşcă;
iepurele fuge puşcă.
Moşului îi vine-n minte
ca să-i iasă înainte;
fuga-n rariştea de tei:
iepurele e hei-hei!
Ei, ce faci tu, moşulică,
că n-ai împuşcat nimică?
Du-te-acasă binişor,
că-i mai bine pe cuptor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează