De-a pururea-n fereastră
și-n inimă de-a pururi,
poteca lunii castă
revarsă-adânci velururi...
O pârtie de lavă
intactă prin ghețare,
o punte de zăbavă
pe văi clocotitoare;
Un fluviu de tăcere
văzduhul luminându-l,
când șoapta zilei cere
tălmaci să-i fii cu gândul;
Coloană-a tainei, albă,
la templul lumii, sacru,
incandescentă salvă
gonind ce-i simulacru;
Tunel de fosfor nopții,
plutire care-nfruntă
cascada neagră-a bolții,
puzderia-i măruntă;
Un lung baraj de spuză
zoritelor explozii,
un paloș-călăuză
în luptă cu irozii;
Nu raza care-și joacă
paiațe mici, la soare,
o pulbere opacă,
o zarvă trecătoare,
Ci foc de stalactite,
ninsoarea unor gene
pe ceruri nesfârșite
și-n viscole perene,
Oglinzi: făpturi și fapte
prietene, dușmane -
și tulnic alb prin noapte,
și caste uragane,
Și poduri de mătase
spre-a vieții scumpă vrajă,
de-a pururi credincioase,
de-a pururea de strajă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează