Al nostru e: pământ din vechi pământ
și sânge din latinul nostru sânge,
e trup si os din osul nostru frânt,
un dor avem în el si cel mai sfânt;
nici iadul astăzi nu ni-l poate-nfrânge!
I-am mostenit tot dreptul din părinți;
la șoapta lui ni se-nfioară buza;
în lutu-i plămădit din suferinți,
strămoșii frământatei noastre ginți,
dorm îngropați la Sarmizegetusa.
Al nostru e; iar nu al vostru, Huni,
ce-ați năvălit de dincolo de Nistru,
călcând în goana cailor nebuni
peste mormântul marilor străbuni,
și i-ați trezit cu-al vostru râs sinistru.
Voi, colb si pleavă sunteti, venetici,
din hoardele barbarului Atila!
Noi scutul Romei am înfipt aici,
O! Pentru marii noștri mucenici
voi niciodată n-ați știut ce-i mila.
Dar astăzi sună ceasul de apoi.
Să vă chemăm la dreapta judecată.
Ca uraganul năvăli-vom noi,
cântați semnalul goarne de razboi!
Năprasnică va fi a noastră plată.
Se va-ngrozi poporul de mișei.
Vor tremura ca-n temniți vinovații,
ne vom lupta cu-nverșunări de lei
și-om dărâma Carpații peste ei,
dacă zăgaz ne-or sta în drum, Carpații.
Vom năvăli ca un dezastru mare,
îi vom călca-n copitele de cai,
sub roatele de tunuri si de care,
să știe ungurii că-n fiecare
din noi, răsare aprigul Mihai.
O! Noi cunoaștem bine vechiul drum
tăiat de legiuni și țara toată
se scoală azi ducând potop și scrum;
iar din mormânt cer răzbunare-acum
martirii noștri ce-au murit pe roată.
Al nostru e; îl vrem și pentru el
porni-vor și moșnegii de la vetre,
îl vrem, îl cerem, e supremul țel
și vai de trădător și de mișel,
că-l vom scuipa și-l vom goni cu pietre!
Pictura “Casă în Ardeal Marin H. Georgescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează