De-amar de timp, scriindu-ţi şi cântând,
stau cu-o ureche-n zid şi la pământ.
Pridvorul tău, de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.
Tocită-i pana-n slova ta,
și corzile, nici ele, nu mai pot cânta.
Domniţă cu cinci turle la cetate,
răbdai aproape anul jumatate,
Şi-n aşteptare, număr ca nebunii
luceferii rotiţi din coada lunii.
Nici slut nu sunt şi am destoinicie
și la stihiri, dar şi la cerbicie.
Nu te cerşesc. Te vreau. Am dreptul. Sunt
legat de umbra ochilor tăi crunt,
și-s doară Făt-Frumosul din poveste,
ajungă stihurile-aceste.
Mai zic atât: Ia seama bine,
că-s neam din hoţii fetelor Sabine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează