Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
de-aceea mi-e privirea stranie şi dreaptă.
Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
îmi amestecă pe carte toate rândurile
rămân uitându-mă pe geam ca după tine
și tot aştept pe cineva de nu mai vine.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
în mine nu mai este nici un gând
vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
mă împresoară chipul tău din toate părţile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează