Anume n-am venit.
Nici tu.
Noi ne-am găsit
în acest tainic labirint
cu facle stinse.
Eu rătăcit
și tu.
Ne-am întâlnit
și s-a făcut lumină.
Și-acum,
când inima mi-e plină,
tu pleci.
De ce nu stai
ca să-ți arăt
adevăratele poteci?
Și câte-aveam să-ți spun…
drum bun!
De voi striga
în urma ta
nu te uita-ndărăt
că... totu-i bine.
Făcliile-s aprinse.
Și-s... la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează