Drumul pe care n-am mers - Robert Frost

Două drumuri se despărţeau într-o pădure aurie. 

Îmi pare rău că nu le-am putut pe amândouă urma.

Şi, pentru că eram singurul călător, am zăbovit

privind în lungul celui dintâi, cât mai departe.

Până acolo unde se pierdea sub pământ.

Apoi am apucat-o pe al doilea, ce nu era mai prejos.

Şi care poate era chiar mai îndreptăţit să-l străbat.

Căci era acoperit cu iarbă şi neumblat.

Deşi, trecând pe unul dintre ele,

era de parcă le-aş fi străbătut pe amândouă,

Iar în acea dimineaţă se întindeau la fel:

Iarba lor nu era bătătorită de paşi.

L-am lăsat pe primul pentru o altă zi

știind totuşi că, pornind pe unul dintre ele,

cu greu m-aş mai fi întors vreodată.

Aşa voi povesti cu un suspin

cândva, peste ani şi ani:

Două drumuri se despărţeau într-o pădure, iar eu

am pornit-o pe cel mai puţin străbătut

și asta mi-a schimbat viaţa.