Între mine și ea
s-au ivit dintr-o dată
un pârâu, o șosea
și o cale ferată.
N-aveam loc de întors,
am lăsat-o în noapte
cu-o hăinuță pe tors
pregătită să rabde.
Din pârâu nici un val
n-avea gust de-nviere.
Ea stătea sus pe deal
și-ncepuse să spere.
Numai că pe pământ
e o crudă răsplată,
mai există oricând
și o cale ferată.
Semafor - semafor,
dar mai mult tragedie,
când traversele dor
despărțirea târzie.
Și, în rest, nu-i nimic
decât fluierul straniu
despre care toți zic
că le trece prin craniu.
Între mine și ea,
nu-i nimic niciodată:
un pârâu, o șosea
și un tren ce va sta
între mine și ea
pe o cale ferată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează