Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
o noapte umedă, albastră...
în pacea ei înfiorată
vorbea numai tăcerea noastră...
De-atunci atâtea nopţi trecură,
tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
din câte-alături povestirăm...
nimic nu-mi mai aduc aminte...
Dar până-n clipa de pe urmă
fermecătoare-o să-mi rămâie
și-o să-mi vorbească totdeauna
tăcerea ta din noaptea-ntâie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează