Sufletul meu e o maimuță
din care mă trag
(Am auzit grozăvii și mai mari):
Toată viața am rătăcit în același trup
dar de acum
nu mă mai împotrivesc
nu mai arunc înapoi ceea ce mi se aruncă
apar în fotografiile tuturor
Maimuțăresc bucuria când veniți
disperarea când plecați
zâmbesc fals printre gratii
- zâmbetul meu adevărat
v-ar consuma memoria telefonului
„Sufletul meu n-a mai fost altceva
decât sufletul meu”
zice trufia îmbrăcată sărăcăcios
ca un pahar gol pe o masă de tablă
Toate adevărurile
le-au spus și alții
Toate minciunile
le spun doar eu -
le despart câteva silabe de tăcere
A scrie nu înseamnă
a înțelege
a scrie înseamnă
(aici nu mai știu)
Tot mai multe întrebări de la second hand
au fost vândute mai întâi ca răspunsuri:
A scrie înseamnă
să arunci înapoi ce ți se aruncă?
Sufletul meu a mai fost altceva?
Vin după o noapte în care totul a fost posibil
și întunericul mi-a fost martor
am în față un pahar care s-a născut gol
ca și mine
și zic:
sufletul meu e zăpada
pe care mi -au pus-o pe buze
(nu avem oglindă)
în spitalul
din care nu m-am mai întors.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează