M-am hotărât să nu mă mai citesc
iau lumea-n cap de-acum şi plec în zare,
iar visul care tulbură şi doare
de azi încolo-ncep să-l ocolesc.
Hârtiile le fac diseară scrum
și sufletul bucăţi - poate-aşa tace
vreau să mă lase toată lume-n pace
să-mi pot vedea în linişte de drum.
Cu mine n-am să iau din ce-i pe-aici
nimic, nici amintiri şi nici regrete.
Ieşind pe poartă o să-mi spun: Poete,
de-acuma uiţi de tot şi nu mai vii.
În fine, am să fac ce n-am făcut
deși trebuia s-o fac din prima lună,
am să trântesc de pomi această strună
și-am să mă rup cu sete de trecut.
Pe urmă, desfăcut de ce-am lăsat
am să mă-ndrept prin stele mai departe,
și, fără să privesc în altă parte,
am să pătrund în moarte înviat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează