Singur, exilat pe celălalt mal,
rătăcești pe culmi necunoscute
în priveliști nentinate de banal,
neștiute, negândite, necrezute.
Unde aerul nerespirat vreodată,
transparent ca diamantul pur,
conturează stânca neumblată
cu tăios și înghețat contur;
Unde plante nouă, miros nou
învestesc cu farmec nou pădurea;
unde spațiul răsună de-un ecou
altfel ca ecoul de pe-aiurea
Și-alergând cuceritor pe-o cale
ce-o despică vigurosu-ți pas,
plângi pe regii-ncătușați în zale
ce pe malul celălalt au rămas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează