Zburam pe aripi strălucite...
copilul cel de altădată
nevinovat ca și o fată
neveștejită de ispite,
e azi mocirla noroioasă
cu adâncime-ntunecoasă
și cu miasme otrăvite.
Sunt eu de vină, sau nu sunt,
Oh! Dumnezeule preasfânt,
auzi-mi glasul pocăinței,
redă-mi puterea biruinței,
refă-mă omul care-am fost
sau dă-mi obștescul adăpost...
zburam pe aripi strălucite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează