Întregul desfăcut în trei
prin vămi vremelnice de soartă
îl ţine strâns sub tâmpla ei,
la Alba-Iulia, o poartă.
Şi dacă trupul său de lemn
veșminte-mpărăteşti nu are
păstrează-n carne primul semn
din prima noastră întrupare.
Uniţi am fost de la-nceput
sub cerul dintre stâlpii porţii
care cu grijă ne-a-ncăput
și nemuririle şi morţii.
Deci nici intrarea noastră-n drept
nu ne-am făcut-o din afară
de vreme ce purtăm în piept
întregul numelui de ţară,
Nici n-am umblat spre alt tărâm
de vreme ce avem lăsate
încă din vatra de la Râm
cheile limbii din cetate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează