Albumul? Bal mascat cu lume multă,
în care toţi pe sus îşi poartă nasul,
disimulându-şi mutra, gândul, glasul...
cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.
Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.
Un vers încerc cu pana mea incultă.
Pe masa ta aşez o foaie smultă,
ce de când e nici n-a visat Parnasul.
Spre-a-ţi aminti trecutele petreceri,
condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă.
De la oricine-un snop de paie seceri,
apoi te uiţi râzând la câte-o filă:
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
privind în vrav prostia imobilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează