Ca și cum înnoptând lângă buzele tale
printr-o pleoapă de râu luminat
m-aș uita în tărâmul de dincolo,
subțiri sunt norii trupului tău,
cereasca neștiința coapselor
și grâul sânilor
crescând în pământul făgăduinței.
Iată, se umple seara de ruga genunchilor,
aprinde sub stele
candela părului tău înspumat
eu îți voi rosti numele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează