Răsai asupra mea, lumină lină,
ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
o, maică sfântă, pururea fecioară,
în noaptea gândurilor mele vină!
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
deși al meu e un noian de vină;
privirea ta de milă caldă, plină,
îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
adăncă a nimicniciei mele,
eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,
dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
și reapari din cerul tău de stele
ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează