Țara mea tunsă chilug
sora mea de detenție și singurătate
trage octombrie la cântar
și hainele mele par
miriștile tale vărgate.
Cu varul stins al feței chinuite
spoiră magaziile. Golanii
din craniul tău fac zaruri măsluite.
Ce-am pierdut? Doar anii, numai anii...
O, sfîșiat de sud
mâncat de nord
și digerat pâna-n străbuni de pustă
o să dispar ridicol ca un lord
sub fustele țigăncilor, sub fustă...
Erou ba cabotin ba mohorât
mă voi salva prin râs sau prin minciună
și chiar de voi muri de moarte bună
tot se va spune ca m-au omorât
că m-am născut cu funia de gât
trasă vârtos de-o neștiută mână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează