iată frumoasa, omeneasca înfrângere, la mare preț
dar eu unul sunt martor, eu am văzut
acei oameni, blânzi, de neînfrânt
învățând nemurirea, ochii i-am privit. Suferința
nu le mai putea micșora cu nimic
fericirea
sfârșitul lor e asemenea dimineții
vezi,
vestitul astrolog, apărat de stele, friguros
pustiit de noroc, nu era
asemenea lor, nici yoghinul bătrân ce mi-a spus
rănile da, însă sufletul
eu nu-l pot vindeca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează