Lira spânzurată-n cui
cam de mult am părăsit-o,
de urâtul tău, iubito,
și de dragul nimănui.
Degetele-mi amorţite
de-abia lunecă pe strune.
Toate coardele sunt bune,
doar a' inimii-s plesnite.
Pentru tine, adorato,
vreau să-mi cânt de azi încolo
bucuriile-n tremolo
și tristeţea-n pizzicato.
Şi de s-o-ntâmpla ca tonul
ori măsura să nu-ţi placă,
vom întoarce patefonul
și vom pune altă placă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează