Plouă liniștit peste Ploiești
și-n cartierele mărginașe
casele își schimbau locul între ele.
Ai deschis o fereastră, acoperind
cu scâșâitul ei păcănitul streașinilor
și-ai tras adânc, în plămâni, după amiaza.
Ploua liniștit peste Ploiești
și tu ți-ai scos cămașa pătată de petrol
și ți-ai arătat în ploaie umerii tatuați
cu ancore și cu inimi,
strigându-ți peste gard vecinul
la o partidă de table.
Ploua liniștit peste Ploiești
și-n cartierele mărginașe
casele își schimbau locul între ele.
Versuri din volumul “Argotice”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează