Numai tăcerea e înțeleaptă.
Dar un mic stup cu vreo sută de albine
se modelează prin vorbele mele.
Toată ziua aud zumzăitul și
picuratul în fagure împrăștiind
parfumul unei miriști îndepartate.
În mine crește un zgomot ușor
ca acela dinăuntrul pomului când fructul e-n pârg.
Tot ceea ce era pământ - în întunericul greu -
acea limfă care curge neîncetat pe frunze
capâtă gust și formă.
Ce lucru mare e cuvântul!
Pentru că cuvântul nu-i o pasăre
care zboară și se duce.
Pentru că cuvântul nu e un pom sădit.
Pentru că cuvântul este o savoare
care simte mereu limba noastră,
și de aceea vorbește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează