Muge-adânc un cerb în codru,
codrul freamătă adânc,
de vânt crengile se frâng,
muge-adânc un cerb în codru,
muge-adânc si nu e modru
gândurile să-mi înfrâng.
Muge cerbul singuratic,
echo duce tânga-i lung,
glas de bucium lung-prelung;
peste codrul singuratic
cade viforul tomnatic,
nu pot jalea să-mi alung.
Muge-un cerb, Diana Doamna
lui din ceruri se întrista,
plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
muge cerbul. Nicicând toamna
n-a mai fost atât de tristă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează