Pe urmă s-au întîmplat mari evenimente în grădină.
A fost întîi o molimă viorie de iriși:
tufa lor cu flăcări reci,
proaspete flăcări de doliu.
Apoi au năvălit trandafirii
și toată casa avea pete de febră
iar în cea mai ascunsă fîșie a verdelui
crescuse o roză uriașă
de o atît de întunecată aromă
încît amețeam.
În sfîrșit, au venit acei maci galbeni, absurzi,
care, sub ochii mei,
își desfăceau zdrențele, devenind balerine.
Toată grădina era rochia mamei.
Mama însăși fusese iris, trandafir și mac galben.
Acum era rîndul grădinii să fie bolnavă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează