De un timp nu-mi prea plăcea
arpagic cum se purta.
Mieuna, se fandosea,
și când nu-l vedeam fura.
Ba, fiind mai mărişor,
se făcuse vânător.
Printre mure şi urzici,
vâna păsările mici;
Printre zmeuri şi ciulini,
vâna puii din vecini;
Şi-ntr-o zi l-am prins de tot
cu un fluture în bot.
Nici o îndoială nu-i,
că-i urât din partea lui.
Dar eu, totuşi, m-am gândit
că poate-i nelămurit.
Să-i spun pe-nţelesul său
ce e bine şi ce-i rău.
Şi i-am zis: domnule Pis,
aici eşti în Paradis.
Poţi să ai ce vrei, de toate,
dar nu poţi să ai păcate.
Condiţia ca să rămâi
e să fii premiant întâi.
Şi-un secret de vrei să-ţi zic:
bine-ar fi să rămâi mic,
Căci paradisul meu, să ştii,
e făcut pentru copii;
E un rai liliputan,
nu-ncape-n el un motan.
Dar de mă restrâng un pic
poate-ncăpea un pisic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează