Despre țărani, nimica nou nu este
de-o veșnicie-și văd de ale lor
copiii-i uită, oasele îi dor,
între pământ, tăcere și neveste.
Dar ce fac ei, ce brazde au pe glezne
în casa pâinii dacă-s chiriași
de nu se duc cu toții la oraș,
portari spre-a fi, și tot le-ar fi mai lesne!
Noi, ce din când în când vedemu-i
și numele li-l zicem ca poreclă
să nu uităm că de amar de vremuri
niște țărănci culeg murdara sfeclă!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează