Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate,
în goluri vaste legănându-şi sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
o biată lume plină de păcate...
El niciodată n-a trecut bariera
singurătății lui nevinovate, -
și-n clipa asta ea e moartă, poate:
o umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
să-i studiezi eclipsa de departe, -
când inocenta tânără planetă
se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
"Ce face oare Venera cochetă
pe întuneric, singură cu Marte?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează