Țară în spital - Adrian Păunescu

 

Și nu c-aș vrea să fiu sentimental,

dar, vai, în triste vremuri de răscruce,

mi se găsește țara în spital

și doctorii nu știu cât o mai duce.

De parcă niște clopote-au bătut

și ni se pare că pe ea o cheamă

și s-a cronicizat ce e acut,

dar nu se mai ridică biata mamă.

Atunci când suferea mai și speram,

mai și aveam instanțe de-ntrebare,

acum e totul stins, din neam în neam,

și-atât de egoist e fiecare.

Copiii ei sunt toți indiferenți

la boala mamei ce le este țară,

dau sănătatea lor pe câțiva cenți,

dispuși mereu pentru un ban să moară.

Contează ei, ce mai contează ea,

când o cuprinde mila ucigașă,

și ea nimic în viață nu mai vrea,

decât la nou-născuți un pic de fașă.

Suntem un neam uitat de Dumnezeu,

un neam bolnav, întârziind prin clinici,

iluminat printr-un opaiț de seu,

un neam pândit de propriii lui cinici.

Religiile urii se-ntețesc,

filozofia urii e supremă,

iluziile veacului câinesc 

transcriu în roșu fiece problemă.

E sângele istoriei postum,

e sângele ce ia de sine notă,

e sângele popoarelor pe drum,

care-și urmează tragica Golgotă.

Și chiar la vremea asta fără timp

și chiar la un sfârșit de masă beată,

motoru-și pierde piesele de schimb

și peste tot ruina se arată.

Și nu c-aș vrea să fiu sentimental,

comițător de gesturi imprudente,

dar țara mea se află în spital

și-n farmacii nu sunt medicamente.

Și boala după care vom muri

ne face semn din fiecare casă.

Sfârșit de zi. Dar cea mai lungă zi.

Mercurul unor toxici nori ne-apasă. 

Și e duminică, măicuța mea,

și-am auzit din nou că nu ți-e bine

și am venit să te putem vedea

și am venit în vizită la tine.

Și dacă vrei, măicuță, să ne ierți

că nu ne doare boala ta, de moarte,

dar ești o biată hartă-ntre coperți

și tremuri între geamurile sparte.

O, țara mea, cum te-ai putea-ndura 

să nu-mi trimiți jelania-n arhivă,

spitalul tău e însuși harta ta

și internarea-n el definitivă?

Așa că mai venim, din când în când,

cu vești cumplite, care nu te cruță,

venim plângând, să te vedem plângând,

privește-ne și iartă-ne, măicuță.