Nu se mai face ziuă pe pământ,
e numai noapte fără lecuire
și nu mai poate omul să respire
că oasele în trup la el s-au frânt.
Şi e atâta doliu-n calendar
și e atâta moarte peste lume,
poeților le-apar numai postume
și zorii zilei nici nu mai apar.
Acum par toate păsările corbi,
acum culorile nu mai există
e-atâta unanimă noapte tristă
că nici nu ştiu dacă nu suntem orbi.
Şi, totuşi, cât ni-i dat a vieţui,
cu toate generaţiile treze,
noi vom rămâne toţi la metereze
în aşteptarea zorilor de zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează