Poveste de omăt - Otilia Cazimir

 

Tu nu știi... a fost odată

o căsuță fermecată

și-n căsuță-o fată mică,

un pisoi și o bunică.

Și-ntr-o iarnă, într-o seară,

fata s-a uitat afară

și-a văzut cum prin perdea

stelele râdeau de ea...

Dar pe drum cotit și nins,

umbră sură s-a desprins:

un voinic abia de-o șchioapă

înota-n omăt ca-n apă.

Și proptinduse-n toiag,

un toiag mai nalt ca el,

a-nceput să cânte-n prag,

tremurat și subțirel...

Dormi?

Și nici n-am prins de veste!

Ușa s-a închis cu cheia,

focu-și pâlpâie scânteia,

și povestea nu-i poveste:

Eu eram fetița-aceea,

iar bunica - nu mai este…

Pictură de Hermann Werner