Prea fericiți nu suntem, dar plutim...
aceasta-i tot ce suntem şi ce ştim
despre ciudata stare care a fost
lăsată nouă spre a-i da de rost...
Şi iată-ne supusi unei căderi
prin zilele neprevăzutei veri,
și, iată-ne constrânsi la îndurat
iubirea, ca pe un fapt adevărat,
Cu toate ale sale, care pot
să ne usuce frunzele de tot...
nemaiavând ce urme să lăsăm,
prea fericiţi nu suntem, dar... visăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează