Năluci de praf prin care vântul scurmă,
voi ce,-n lumina soarelui monarc,
veți fi durat, cândva, superbul arc
de muri din care dăinuie o urmă,
Spuneţi-mi voi (a căror vagă turmă
n-o-nţărcuie,-n de trei ori triplu-i ţarc,
nici Styxul - celui care nu-i catarg
să-i treacă ìnvers apa taciturnă!)
Spuneţi-mi (căci o parte dintre voi
v-ascundeţi în morminţii-aceştia goi)
cât vi-i de greu văzând că murii Romei
Care-au ieşit din mâna voastră, - azi
sunt patria lemurilor nomazi,
împulverata ţară a fantomei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează