Spre seară - Carmen Sylva

Printre frunziș

de pom în floare,

raza de soare

intră furiș.

Vine ușor

și mângâioasă,

suflând voioasă

pe pomișor.

Dar el, răpit,

vrând s-o sărute,

drăguța-i iute,

a și pierit.

Atunci, mirat,

se-ntreabă-ntruna:

unde stă zâna

ce l-a-mbiat?