Caut un cer care să aibă stele,
Vreau să descopăr mirosul de carbid al copilăriei
Praștia și gustul acru al dudelor culese pe asfalt
Prima ta șuviță de păr și prima scrisoare de despărțire.
Se întunecă, iar timpul nu mai are răbdare.
Răsare soarele și timpul nu mai are dreptate
Se înserează și parfumurile au contururile trupului tău
Se înseninează și rochia ta stă la pândă.
Se face frig și broșa ta în formă de cărăbuș
Se rătăcește printre dorințele mele.
Se înmulțește vinul, sporesc bucățele,
Iar parfumul tău rămâne o amintire greșită:
O floare într-un insectar de întuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează