Când vântul copacii îndoaie,
și plouă, și-i frig, și ni-i frică,
fugim la bunica-n odaie,
noi: două surori și-o pisică.
Acolo-i călduț și-i tăcere.
Divanul bătrân dintre uși,
cu vechile lui lăicere,
ne-așteaptă cu cărți și păpuși.
Bunica ne iese-nainte
cu zâmbetu-i blând de bunică:
- “Ei, care mi-a fost mai cuminte,
fetițele, ori tu, pisică?...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează