Mi-e gândul la sătucul în codru aşezat,
la sihlele pădurii ce-n toamnă simt apusul,
la nopţile de veghe; văd focul tremurat,
văd baba ghemuită, tot învârtindu-şi fusul.
Pe tine, întâlnită la orişice răscruci,
călăuzindu-mi paşii cu tainică blândeţe,
vreau să te văd, o, lună, cum albă mi te duci
pe firul unei gârle ce prinde să îngheţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează