Pe drum de noapte paşii îmi sună încă-n stradă,
Paris, şi tot mai merg prin ceaţă,
la ceasul când din umbră încep să se-ntrevadă
căruțele ce trec spre piaţă.
Paris, suspin şi zâmbet şi cântec de ciocane
și somn posomorât şi greu,
când Vesper licăreşte departe pe oceane,
de ce nu pot să dorm şi eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează