Oh! Suflet orb m-absorbi întruna
și nu mă vezi, nici nu m-auzi,
rămâi, cu ochii morţi şi cruzi,
și reci, mai reci de cum e luna.
Veghez asupră-ţi totdeauna...
visez, vibrez şi nu m-auzi,
rămâi cu ochii morţi şi cruzi,
și sunt arcuş, - şi nu eşti struna.
Şi reci, mai reci de cum e luna
sunt ochii tăi şi morţi şi cruzi,
și nu mă vezi, nici nu m-auzi,
și sunt arcuş, - şi nu eşti struna.
Iar suflet orb m-absorbi întruna,
te simt, te-aud, şi nu m-auzi,
și ochii tăi sunt stinşi - şi cruzi,
și reci, - mai reci de cum e luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează