Veac de sânge și zgurã,
vâlvâtaie de urã...
minciuna-i stãpână,
urlã urât si ne-ngânã.
Nu mă tem
sã strig si să chem,
în numele vieții,
în numele dimineții
ce va să vină,
din ruinã,
ca o nouã religie, caldã luminã...
striga-n câmpii Dumnezeu:
"Cain, ce-ai fãcut cu fratele tãu?"
Si spicele de grâu se plecau
si murmurau:
"L-am vãzut, l-am vãzut
pe Abel, în țărână cãzut..."
"Din Revista literarã", 30 martie 1947
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează