N-a prea observat
când a pierdut prima literă.
A continuat să vorbească,
ocolind cu grijă
cuvintele
care cuprindeau acea literă.
Apoi a mai pierdut una,
mi se pare pe A.
Soarele, Luna
au rămas pe dinafară.
Şi încă una,
fericirea, iubirea
au început să nu-l mai înţeleagă.
litera de pe urmă
i-a rămas înfiptă într-o silabă,
ca un dinte obosit.
Acum aude, vede,
dar nu mai are cuvinte pentru viaţă,
formată în cea mai mare parte din literele
pe care le-a pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează