Si luna iar, si snop de linii-n geam. Mai reci
Gradinile, mai potolita noaptea sus.
Si tu prin parc oglinzi mai limpezi treci
De-au tremurat si plopii, de vraja, in apus.
Salcii. Ape moarte. Umbre. Vant nehotarat.
In bucuria umeda a orelor noastre
Am strigat Timpului calator printre astre.
Cenusiu, nu s-a oprit. Blestemat, nu s-a oprit.
Prietene tril trist, prea lin in stepa visatoare
De unde vraja-n noi si-n Cosmos jocul?
Ce vraja incepu noptile si intaia floare?
Ce gand vazduhurile? Ce cantec focul?
Emotii universale de-a valma s-au clintit:
Atata neodihna si larma de nestins!
Crengile au febra ca serpii-n asfintit,
Si fulguie Non-eul, bizar, de ne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează